ULTIMA ORĂ: QatarEnergy tocmai a declarat forță majoră. Trei cuvinte care înseamnă: nu putem livra, iar din punct de vedere legal, nu trebuie să o facem. Aceasta nu mai este o perturbare a aprovizionării. Aceasta este o colapsare a contractului. Forța majoră nu este o măsură de precauție. Este o declarație legală formală că un eveniment imprevizibil în afara controlului QatarEnergy a făcut imposibilă împlinirea. Fiecare cumpărător afectat tocmai și-a anulat contractul. Gazul pe care se bazau a dispărut și nu au nicio cale legală să-l recupereze. 82% din GNL-ul Qatarului merge către Asia. China depinde de Qatar pentru 30% din importurile sale de GNL. India 42 la 52%. Coreea de Sud 14 la 19%. Taiwan 25%. Japonia deja raționalizează piețele spot. Prețurile de referință asiatice au crescut cu 39% în ziua în care producția s-a oprit. Forța majoră a făcut acest lucru permanent până la noi ordine. Companiile indiene au redus deja aprovizionarea cu gaze către industrie cu 10 până la 30%. Aceasta nu este o ajustare a pieței. Adică fabrici care funcționează astăzi la capacitate redusă, pe cel mai populat continent al lumii, pentru că Iranul a trimis drone în Ras Laffan. Iată cifra pe care piața încă nu a asimilat-o pe deplin. Două săptămâni pentru a reporni trenul de lichefiere după o oprire completă la rece. Apoi încă două săptămâni pentru a ajunge la capacitate maximă. Asta înseamnă un minim de patru săptămâni la zero, presupunând că nu vor mai apărea lovituri, nu există complicații de securitate, nu există întârzieri în inspecții. Războiul încă continuă. Nu există nicio garanție de securitate. Nu există un termen de repornire. Nu există podea. Fiecare contract de GNL în Asia a devenit o problemă de piață spot. Fiecare problemă de piață spot a devenit o problemă de inflație. Fiecare problemă de inflație a devenit o problemă a băncilor centrale. Totul a început ca un război în Orientul Mijlociu. ...