.@maxhodak_ oferă o explicație fascinantă pentru motivul pentru care restaurarea mirosului cu implanturi cerebrale este mult mai dificilă decât repararea vederii sau a auzului: Vederea și sunetul sunt ușor de digitalizat. Putem deja codifica imagini ca pixeli și stoca audio ca fișiere WAV. Dar mirosul viziunii ar fi mult mai greu de descifrat. Ani de zile, companiile au încercat să creeze detectoare chimice prin creșterea neuronilor care exprimă receptori olfactivi – practic încercând să reproducă nasul câinelui, care sunt "unii dintre cei mai sensibili detectori chimici din univers." Când câinii sunt antrenați să detecteze cancerul, nu detectează niciun "chimic canceros". Mii de substanțe chimice se scurg constant din sânge, iar câinii învață să observe neregulile. Problema este că nu poți pur și simplu să mirosești de spectrometru de masă. Mirosul este compus din mii de compuși simultan – și încă nu avem un format de fișier care să reprezinte această complexitate.